La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite
Și ca să vă ard fierea, o, spirite-amețite
Blestemul îl invoc
Blestemul mizantropic, cu vînăta lui gheară
Ca să vă scriu pe frunte, vita ce se-nfiară
Cu fierul ars în foc...
O, fiarbă-vă mîndria în vinele stocite,
În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite
De sînge putrezit
Ce am de-alege oare în seaca-vă ființă?
Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi mintă
O, oameni morți de vii
Vedeți cum crapă urna, cenușa reînvie
Cum murmură trecutul cu glas de bătălie
Poporului Roman
Cum umbrele se-mbracă cu zale ferecate
Și frunțile cărunte le-nalță de departe
Un Cesar, un Traian
Cad putredele tronuri în marea de urgie
Se sfarmă deodată cu lanțul de sclavie
Și sceptrele de fier
În două părti Infernul portalele-și deschide
Spre a-ncăpea cu mia răsufletele hîde
Tiranilor ce pier!
O, sfinte firi vizionare
Ce făceați steaua să cînte
Ce creați o altă lume pe astă lume de noroi
Proști și genii, mici și mari, sunet, sufletul, lumina
Toate-s praf, lumea-i cum este... și ca dînsa sîntem noi.
Ne Cheamă Pămîntul Lyrics performed by Agathodaimon are property and copyright of the authors, artists and labels. You should note that Ne Cheamă Pămîntul Lyrics performed by Agathodaimon is only provided for educational purposes only and if you like the song you should buy the CD